Activarea Reflexului Teatral KINDLE PDF

Web De Comerciant Auto De Binar Ex Machina

Pe Kovesi si pe Coldea de ce i-ati refuzat la Bruxelles cand li s-a dat o iesire? De buni ce erau? Sunt mai buni ca slugi aici? Jandarmii nostri sunt mai buni decat jandarmii vostri, doar ca sunt mai prost platiti si le face statul paralel dosare la ordin. Este dreptul romanilor sa alea- ga ce scrie in Constitutie despre familie. Cum noi nu v-am dat lectii cand ati permis toate prostiile la voi, putina decenta nu ar strica. Va vede bunul Dum- nezeu. Atata timp cat vad doar firme olandeze, italiene, franceze, germane ca iau toate licitatiile si au cumparat tot in Romania, iar pe noi ne injurati ca suntem corupti, UE e doar o poveste pentru creduli. Mai ales cand voi faceti intelegeri secrete cu Rusia si va luati gaz ieftin ca sa ne pacaliti pe noi. Terenurile noastre, resursele noastre sunt bune, banii nostri sunt buni, romanii pe care ii exploatati afara va sunt de folos, noi insa va cam deranjam. A cam venit vremea sa ne gandim serios la ce este bine si pentru Romania. Ca pentru salariile si beneficiile domnului Timmermans ne-am cam umilit destul. Nu credeti ca ne-ati furat destul ca sa piata criptomonede mai dati si lectii?

Intrebare: Cine le asigura locuri de munca, Zdragnea la palatele lui din Alexandria sau Brazilia, Unele vor supravietui si adapta, dar multe or sa falimanteza sa relocheze. Unde si cine le asigur locuri de munca celeor ce devin someri?!! Zdragnea, suina Dragomir, Norica Nicolai sau Tariceanu?!! Cine compenseaza diferenta dintre banii de la UE si contributiile noastre cu balanta pozitiva in favoarea noastra? Isi vinde Tariceanu curvistinele si co- lectia de motocicelete?!! Poate web de comerciant auto de binar ex machina sau nu casatorit poate ai copii sau nepoti cum am eu. Daca ia tu unde vrei sa traieaca intr-o tara cat mai civilzata sau in Venzuela sa- si dea in cap cu vecinul de bloc sau coada pentru un sul de hartie igenica sau o paine?!! Asa ca una este sa luptam si militam pentru ceea ce este de si trebuie schima- bat si imbunatatit in UE dar si mai mult sa luptam impotriva sceleratilor si excrocilor ca Dragnea, Tariceanu, Nicolai, Hunor, etc si a acestei suine slinoase Dragomir care sunt pur si simplu tradatori de neam si tara. Occidentalii percep aderarea la civilizatia euro- atlantica ca inceputul unui drum lung de implementare la Dunarea de Jos a cquis-ului comunitar, totalitatea drepturilor și a obligațiilor Feudalismul actual moldo-valahă comune care decurg din statutului de stat membru al Uniunii Europene, pe cand liderul ortodoxo-socialistilor moldo-valahi la putere din considera ca si in Europa devalmasia orientala se bucura de suveranitate, independenta nationala si orice ingerinta in treburile interne trebuie infierata ca in vremea de glorie a lui Nicolae si Elena Ceausescu in Ryboiul Rece.

Duplicitate balcani- ca sau dubla perceptie? Orient vs Occident? Andei, deosebire care e de la sine intales in Imperiul Sf. Petru, unde de un mileniu, de suflet se ocupa papa de la Roma, iar de trup, Puterea. Aceasta premiza a democratiei occidentale milenare, e inaccesibila, de fapt inacceptabila ortodoxiei, islamului. La ortodocsi avem un cerc in mijlocul caruia e trimisul lui Dumnezeu, sau pentru liber cugetatori, expresia subconstinentului colectiv al maselor largi populare, la occidentali avem o elipsa cu doua focare de putere, vicarul lui Dumnezeu, papa si imparatul. Unipolaritatea e teocratica, pe cand bipolaritata a generat democratia occidentala, imitata si in Romania. Impreuna ei au strans fara cont gratuit de tranzacționare opțiuni trei milioane de semnaturi si legitimeaza astfel caracterul antioccidental al statului de la Porţile Orientului. Ştim cu toţii că de ani Viorel Roman de zile ni se spune că alţii ştiu mai bine cum trebuie să trăim, cum trebuie să acţionăm. Asistam nolens, volens la un conflict religios, care dupa Tratatul de asociere a Romaniei la UE, Tratatul de la Lisabona, intr-o Europa secularizata nu exista.

El a exclus din Partid oponenţii, si-a im- pus prim-ministrul Dăncilă, si-a subordnat Curtea Constitiţională, avocatul poporului, a pus DNA-ul pe butuci, a blocat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, preia controlul justiţiei, serviciile secrete, mass media îi e aservita, Preşedinţia României web de comerciant auto de binar ex machina Consiliul UE e un bun prilej pentru a-şi negocia pozitia de lider, ca dupa aceasta victorioasa Reconquista ortodoxa, in final sa câştige alegerile prezidenţiale, puterea teocratica, absoluta. Ştim cu toţii că de ani de zile ni se spune că alţii ştiu mai bine cum trebuie să trăim, cum trebuie să acţionăm. A venit momentul să decidem noi ce ţară vrem să avem. Am cistigat alegerile parlamentare, tara este a mea, sunt ministru eu sunt vataful, sunt numit manager de spital, spitalul este al meu, sunt presedinte de partid, este al meu, rector, tot a mea este universitatea. Traiasca Romania Feudala Cel mai influent saptamanal din lume, The Economist din Londra, observa ca granițele Sfantului Imperium Roman de Ntiune Germana dau inca tonul în politica si in România.

Asta au constatat si studii sociologice aprofundate, ca si dupa un Centenar, increderea in drepturile omului, in administratie si justitie se opreste brusc si inexplicabil, pe Carpati. Viorel Roman La Limesul dintre Imperium si Barbari, la est si sud de Carpati, in lumea moldo-valaha, acquis-ul comunitar, catolic, e incompatibil cu devalmasia va- laha, ortodoxa, dupa cum descrie exemplar si penru realitatea zilelor noastre, poate intamplator, dar chiar situatia administrativ-juridica din Teleorman, Nicolae Filimon in Ciocoii vechi și noi, Ce naște din pisică șoareci mănâncă, Bucuresti Conceptia catolica, occidentala a socio-politicului, Legislati- vul, Executivul, Justitia, la care a aderat formal Romania in anulnu este de fapt nici intaleasca si ca urmare nici acceptata de baronii ortodocsi moldo- valahi alesi, unsi de Dumnezeu sau, pentru atei, de subconstientul masele largi populare.

Daca in vremea razboiul punic, senatorul roman Cato cel Batran repeta cu orice prilej, Carthago delenda est, Cartagina trebuie distrusa, in vremea tran- zitiei de la devalmasia valaha greco-ortodoxa, la acquis-ul comunitar roma- no-catolic, incerc si eu sa atrag atentia, in acelasi fel, repetand cu orice ocazie imperativului refacerii unitatii de credinta cu Roma, conditio sine qua non a integrarii Dunari de Jos in civilizatia euro-atlantica. De altfel justitia - camp tactic al serviciilor secrete - e tot acquis comunitar, al imperiului?

Si cum ramane cu catolicii italieni care resping acum acquis-ul comunitar? Dar catolicii portughezi care au respins austeritatea lui Schauble? Si protestantii Feudalismul actual moldo-valahă englezi care au dat un sut mai jos de spate acquis-ului asta? Au devenit peste noapte limes si barbari si ei? Andrei si Imperiul Sf. Petru, greco- ortodoxie si romano-catolicism, comunism si capitalism, devalmasia moldo- valaha si acquis-ul comunitar, care va fi depasita numai prin refacerea unitatii de credinta cu Roma.

De de ani se incearca modernizarea fara occidentalizare, catolicizare. Biserca unita cu Roma a fost lichidara cu rezultatul: in afara de Forme fara fond si Zicem ca ei si facem ca noi, duplicitate balcanica duce si la un blocaj de comunicare. Pentru orientali, Bruxelles-ul e dictatorial si Romania o colonie. Occidentali vad altceva, ca salarul lor a crescut de la la euro, ca au libertate de miscare, ca dispun de 40 de miliarde de euro pentru infra- structura etc. Cel mai bun criptograf viitoare în care să investești acest context nu cred ca refuzul acquis-ul e favorabil Greciei, Angli- ei, Portugaliei, Italiei. In cazul Romaniei refuzul manei de ajutor din vest, a acquis-ului occidental, o va catapulta direct in feudalismul teocratic oriental. Germenii dezastrului dictaturii ortodoxo-comuniste şi democratiei capitalismului de cumetrie, sunt cam aceiasi, al teocraţiei euro- asiatice incompatibile cu democratia euro-atlantica.

Artpress : Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia naţionalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administraţie şi învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere — toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea — dupã marea victorie finalã — sã fie iertate. Memoria generaţiilor viitoare va pãstră, cum se cuvine, eforturile şi eroismul anilor cumpliţi — lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã care nu va mai putea fi niciodatã uitatã: aceşti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut şi când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!

  1. Platforme de tranzacționare bursa tranzacționarea pe termen viitor a bitcoin, ira investiție bitcoin
  2. Care este cea mai bună investiție criptomonedă 2021 bitcoin profit calc, tranzacționează o criptă pentru alta un câștig recunoscut
  3. Platforma de tranzactionare criptomonedelor

Clasa noastrã platforma de tranzactionare criptomonedelor, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în faţa contemporanilor şi în faţa istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãşi existenţă istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc compania bitcoin face profit mai vãd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã — luntrea statului nostru este condusã de nişte piloţi orbi. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem [ Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric: după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând crea oameni.

Din această pasivitate, din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia românească pomana şi gratuitatea. De aceea, spre deosebire de morala aspră şi neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecţia şi Norocul; iar nu efortul, nu iniţiativa. Eminescusuperficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă îţi trebuie un lucrător care să-ţi strice instalaţiile, un secretar care să-ţi încurce treburile, un avocat care să-ţi piardă termenele proceselor, se impune să-l alegi român. Îl vrei serios şi capabil? E nevoie să-l iei străin [ Polonezul şi maghiarul împing orgoliul până la tru- fie; bulgarul, sârbul şi grecul duc mâna la cuţit, web de comerciant auto de binar ex machina revoluţii. Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmuit, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul şi simţirea lui. Şi toate acestea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. Românul rămâne pururi cu fruntea în ţărână, el nu are îndrăzneala să ţină pieptul înainte şi capul sus. E un sclav! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri! Se va realiza cu acest prilej unitatea de credinta cu Roma, fara de care se va perpetua Dublu masura, Formele fara fond si Zicem ca ei si facem ca noi?

În România nu poate exista democraţie, structural, e aproape ca în Rusia Schengen nu este o simplă ches- tiune politică, ci ţine de tradiţia istorică europeană. Există, din păcate, formula unor cetăţeni second-hand. Acest exod în masă al forţei de muncă este un fenomen recesiv fără precedent în istoria noastră Cu toate acestea, presa românească nu este preocupată de acest dez- astru Acţiuni și fenomene nocive au produs însemnate prejudicii politice și social- economice, subminând considerabil progresul României Viorel Roman Principala răspundere revine guvernelor care s-au succedat de-a lungul întregii perioade postdecembriste, parlamentului și autorităţii judecătorești S-au practicat, cu sau fără intenţie, conștient sau interesat, dezinforma- rea, dezbinarea, incitarea la activităţi dăunătoare de tot felul, compromite- rea adevăratelor valori și promovarea în posturi importante a unor pseudo personalităţi, impostori sau chiar infractori de drept comun Se anunţă vremuri grele și cu evoluţii imprevizibile ca timp, moment și amploare, care pot schimba harta lumii și structura relaţiilor internaţionale.

Sântem pregătiţi ca ţară și popor să le facem faţă? Nu încarci şi întăreşti partea de Vest şi laşi restul în afară. Deci, limitarea dreptului de a lucra in vest. Bucurestiul si Bruxelles au deptate, fiecare din alt punct de vedere, dar si cu acest prilej devine din ce in ce mai evident ca incompatibilitatea dintre deval- masia ortodoxa moldo-valaha si acquis-ul comunitar romano-catolic, Impe- riul Sf. Andrei teocratic, unde sufletul si trupul apartin Stapanului si Imperiul Sf. Petru democratic, unde de suflet se ocupa papa si de trup imparatul, poate fi fi depasita la romani numai prin refacerea unitatii de credinta cu Roma. Dar, fără unirea cu Roma, revine confuzia, chiar revolta în rândul celor necopți din întunecatele epoci, sub turci și ruși. În anulPapa Francisc vine în România Numărul celor care se îndreaptă spre est, spre lumea greco-pravoslavnică este neglijabil. În mod paradoxal, moldo- valahii vor din punct de vedere material în lumea occidentală și, din punct de vedere spiritual, în cea orientală. Impresionantul ansamblul arhitectural este un simbol al simfoniei dintre Putere si Biserica, un model în piatră a aspiratiei, pretenției ortodoxiei moldo-valahe de a fi model de urmat de toți românii.

Asta presupune că între creștinismul greco-slav și cel Numărul celor care se îndreaptă spre lest, spre umea greco-pravoslavnică este neglijabil. În mod paradoxal, moldo-valahii vor din punct de vedere material în lumea occidentală și, din punct de vedere spiritual, în cea orientală. Dacă dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen și rușii nu aveau legitimitatea și nici interesul în emanciparea românilor prin depășirea izolării în care sunt ținuți de o mie de ani, președinții moldo- valahi Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu și Băsescu au avut și au toate șansele de a rupe lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane, după cum se exprimau înaintașii din perioada interbelică, când România Mare avea o mult mai mare deschidere spre Vest.

Până la invazia sovietică, Biserica Unită cu Roma avea două milioane de fideli și de biserici, mai ales în Transilvania. La Colegiul Pio Romeno de la Roma erau pregătiți mii de preoți români occidentali.

Acesta-i şi motivul pentru care vedeta lumii

Apoi, sub regii germani, s-a creat o elită românească pro-occidentală, asta fără a aminti de milioane- le de maghiari, evrei și germani, a căror orientare este pro-occidentală prin definiție. În perioada interbelică, o pătrime din populația României Mari era orientată spre Vest. Astăzi, Biserica Unită cu Roma, după ce a fost interzisă patru decenii, este periferizată, iar evreii și nemții au emigrat. Singură punte de legătură cu Vestul au rămas maghiarii. UDMR-ul urmărește însă interesul său și este folosit de elita moldo-valahă ortodoxo-comunistă, ca punte de legătura cu Vestul. Mi- marea culturii din Vest și Masoneria, sunt doar un alibi care nu pot masca lipsa de comuniune.

Casa Poporului și Mântuirii Neamului, însuflețite de un președinte autoh- ton credibil și un Patriarh pe măsură, au acum posibilitatea reală de a depăși blocajul istoric din cele mai sărace țări din UE, România și Moldova. Vizita Papei Benedict XVII și unirea cu Roma a tuturor românilor e singura cale care îi va de scoate din groapa greco-pravoslavnică și îi va emancipa, material și spiritual. Feudalismul actual moldo-valahă Prof. To to eat your cake and have it as well, e din pacate imposibil. Totusi ai nostri incearca desi sfarsec mereu cu acelasi rezultate. Intrebare: Ce fel de destepti sunt aceia care-si fura mereu caciula, isi taie craca de sub fund, sar mereu prea putin ori prea mult peste cal, si se lovesc de fiecare destul de grav, dar nu renunta sa incerce iar si iar in acelasi fel?

Spune si tu. Comerțul cu bitcoin pentru litecoins Ardeleana. Dar unirea cu Roma esuiaza din nou, asa ca masoneria, evreii, curentele culturale fac, de bine de rau, legatura cu occidentul pana cand, dupa doua decenii, dispare Romania Mare. Dar daca cronicarii s-au luminat la Cracovia catolica, unitii la Roma eterna, valahii n-au avut nici o sansa in acest sens, ei sunt inca in intunericul greco-pravoslavnic, cauta, cred in paleative, oculte mai ales, in curentele culturale, Masonerie, UDMR, consilieri evreii, etc. Web de comerciant auto de binar ex machina Roman 44 Mihai ViteazuL Sfânta Ligă condusă de Papa Clemens VIII l-a primit pe Mihai Vodă, la cererea lui, cu brațele deschise și l-au îndemnat să părăsească teocrația, ierar- hia duhovnicească și sobornicească greco- pravoslavnică străină de neam și să revină în tabăra latină. Unificarea Transilvaniei cu Tara Românească și Moldova sub auspiciile Li- gii Creștine n-a durat pentru ca Mihai Voda a tărăgănat oferta Romei, dar mai ales duplicitatea i-a fost fatală. În alianță cu Roma, Mihai Voda e ucis pentru că trata și cu Constantinopolul, care îl voiau Împărat al Bizanțului, și cu Moscova. Apoi moldo-valahi recad în servitudinea orientală, dezmembrați, dependenți de marile imperii, fără protecția Papei, de care se bucurau ardelenii după uni- rea cu Roma.

Școala Ardeleană face Programul de emancipare națională. Din aceleași considerente și după aproape același scenariu duplicitar, la Porțile Orientului, acest destin l-au avut după Mihai Vodă, Tudor Vladimires- cu, Ion Antonescu și Nicolae și Elena Ceaușescu, chiar dacă ucigașii au fost, pentru primul, grecii și, pentru ultimii, rușii. Reintegrarea în structurile euro-atlantice, în civilizația catolică, nu se de- osebesc azi de eforturile lui Mihai Viteazul și Școlii Ardelene, chiar dacă lim- bajul este mai sofisticat și mijloacele propagandei secularizate răspândesc o ceață politic corectă mai densă peste un adevăr elementar. Dilema ortodocșilor moldo-valahilor este simpla și mereu aceeași - Moscova sau Roma? Spre Est sau Vest? Încercările de a trage de timp, de a folosi intermediari dubioși, ținte false, duplicitatea balcanică, bizantină, pentru a eluda opțiunea fundamentală, duc cu necesitate spre dezastre naționale și moartea conducătorilor. Feudalismul actual moldo-valahă 45 MH: Pe ce argumente vă bazați când pretindeți că Mihai Viteazu ar fi vrut să facă unirea Principatelor prin catolicizarea valahilor din Principate? VR: Cererea, optiunea lui Mihai Voda de a adera, a se integra in Liga Cresti- na, initiata si condusa de papa Clement VIII, era pe linia egalitatii si unitatii de credinta a greco-ortodocsilor cu romano- catolicii, pecetluita la Conciliul de la Florenta, Unirea lui Mihai Voda nu era un atentat la ortodoxia Principa- telor, ci din contra, tot asa cum Unirea ardelenilor cu Roma,n-a fost un atentat la credinta lor, ci un indem la emancipare, deschidere spre universal- tate, catolicism a tuturor romanilor.

De la Conciliul florentin nu se mai pune problema catolicizarii ortodocsilor. Dupa Sf. Sunt mai catolici moldo-valahi ortodocsi decat papa de la Roma? Esecurile din si se comemo- reaza la statuia lui Mihai Voda, Catedrala Ortodoxa a Reîntregirii si deloc la Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail, unde e cavoul lui Ioan de Hune- doara, toate trei, una langa alta, in interiorul cetatii din Alba Iulia. Episcopul viitor cardinal Iuliu Hossu a citit la 1 dec. Ulterior aces- ta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea viitor patriarh. Pretentia regatenilor de a avea si Fapta ira investiție bitcoin Ideea Unirii, de a fi unicul model de viata pentru totii romanii, e intolerabila si impracticabila. Modelul tuturor romanilor nu poate fi decat al egalitatii depline intre ortodocsi si cato- lici, practicat de Biserica Unita cu Roma, Greco-Catolica.

Viorel Roman 46 Teocraţia ortodoxă moldo-valahă concepe aderarea si integrarea in Uniunea Europeana, Alianta nord-atlantica in asa fel ca devalmasia valaha, stramoseas- ca, paternalismul, nepotismul, coruptia, spaga, bacsisul sa ramana nealterate. Faptul ca Finlanda s-a oferit sa ne ia de pe umerii firavi greaua sarcina a presedintiei UE nu reprezinta decat bomboana de pe coliva: de ani multi noi nu facem decat sa devenim irelevanti si sa ne pierdem prestigiul si stima de sine.

Din totdeauna Voda si boierii, baronii locali moldo-valahi depind de sultanul turc, tarul rusi si metropolele occidentale. Teoretic noul acquis comunitar UE inlocuieste din cutumele feudale dambovitene, turco-pravoslavnice, dar realitatea e cu totul alta, altfel nu s-ar bajeni cinci milioane spre vest si teocratia de la Bucuresti n-ar incerca limitarea dreptului de miscare si exprimare, revenirea la Cortina de Fier. Întrebarea și-o pun nu numai ministrul Ilie Șerbănescu și publicistul C. E un păcat de neiertat al uniților cu Roma ardeleni că n-au trecut Carpații să-i fi ajutat și pe moldo- valahi să iasă la lumină din groapa milenară în care sunt ținuți de greco-pravoslavnici, tot așa cum lichidarea Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolică, a Școlii Ardelene, e o tragedie încă a tot prezenta.

Feudalismul actual moldo-valahă După dezmembrarea de după cel de al doilea război mondial, încă o dez- membrare nu poate fi decât in interesul maghiarilor, sârbilor, grecilor, bulgari- lor, ucrainenilor, rușilor și ai altor dușmani ai romanității. De aceea, după vizita istorică la București a Sf. Asta e conditio sine qua non a emancipării sociale și naționale a României și a Republicii Moldova în Europa occidentală. Cealaltă parte a medaliei, negativă, o văd din Bucuresti foarte bine domnii Șerbănescu și Popescu.

Ce site poți tranzacționa mai multe monede virtuale

Este o reacție viscerală împotriva alianței orașelor Timișoara, Arad, Oradea și Cluj, care se asociază ca să atragă bani UE pentru proiecte, fără să tina cont de frații lor de partea cealaltă a Carpaților, cei care n-au făcut parte niciodată din Imperiul Sfântului Petru, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, așa că nici un înțeleg și nici nu acceptă in pectore Acquis-ul comu- nitar al UE. DinRomânia a avut alocate 45 miliarde de euro de la UE, care au rămas aproape nefolosite. Lichidarea Bisericii. Asta să fie și soarta Alianței Vestului? Landurile din Vest le ajută cu succes pe cele ajunse vremelnic în Imperiul Sfântului Andrei, Lagărul ortodox- comunist, în Est. Viorel Roman Asta ar trebui să facă și Alianța Vestului Vechiul Regat împotmolit în inerţia orientalismului balcanic.

Ajungeam acolo, băteam la poartă, câinii începeau să-şi rotească coada din blana bătută şi plină de ciulini, asta dacă erau bătrâni. Râdeam de ei, dar îmi era şi foarte frică uitându-mă direct la colţii lor îngălbeniţi. Am stat de multe ori ascunsă după picioarele mamei privind aşa. Da, m-am apucat de fusta ei, tremuram toată, dar stăteam locului. Fără ea nu aş fi ştiut să ajung acasă, nu aş fi ştiut ce e rău. Mama astăzi e acasă. Aş fi vrut să fiu cu ea şi să o ascult, chiar dacă e altfel acum. Ne întelegem foarte puţin. Ne obişnuisem în fiecare duminică când era tata liber în Portugalia, la un an de când plecase, să ne sune pe numărul de la serviciul mamei. Acasă încă nu aveam telefon, e o regiune nouă în oraş, unde casele s-au construit relativ recent. Mergeam acolo în toiul zilei de duminică, aşteptam ziua asta ca pe-o sfântă. Îmi făceam lecţiile din timp. Secţia era mică, se afla într-o aripă a unei clădiri în formă de L. Pătrundeam pe o uşă neagră şi grea. Intram şi mă lovea dintr-odată mirosul de spital din camera închisă de două zile. Lăsam uşa deschisă să vedem, soarele lumina o podea cu model de şah, o masă pe picioare subţiri din fier în centru. Peste ea dansa o fâşie albă, rigidă, trăgând în jos. Pe masă nimic în afara unor foi uitate acolo. Drept în faţă se vedea o uşă. Nu am fost acolo niciodată. Mama nu mă lăsa.

Era camera unde se preparau diferite soluţii, camera unde intra medicul cu mănuşi pe mână. Doar acolo nu am fost. Stând aşa la intrare, în lumină, în dreapta se putea vedea o uşă albă, cam la doi paşi depărtare şi un rând de scaune mute, vreo patru. Dincolo se mai deschidea o uşă, apoi treceam de un dulap cu uşa din lemn, pe-asta era mereu câte un afiş cu o seringă uriaşă sau o inimă, cu ventricule şi atrii şi venele parcă sfârtecate, sau plămâni bolnavi, diferite desene. Trecând de dulapul ăsta dădeai de altă uşă. O cameră unde am fost la fel destul de rar, doar în lipsa medicului şi acesta lipsea destul de mult. Aşteptam ca în fiecare cameră să mai fie o uşă şi apoi alta şi tot aşa. Duminica deschideam prima uşă. Acolo era telefonul. Era negru şi stătea ca un guzgan pe masă, singur şi puternic. Pe masa medicului. Medicul lipsind eu săream în locul lui şi da, scotoceam prin toate sertarele.

De multe ori. Aşteptam acolo toate trei să zbârnâie telefonul, să dea din coadă, să-şi ridice urechile. Nu îmi plăcea deloc telefonul acela. Era tare şi colţuros şi nu spunea o vorbă toată săptămâna şi când se întâmpla minunea totul ţinea cât să spui Bună ziua, tată!. Degetul încă mă doare. Pentru că mama mea e asistentă medicală şi are grijă de bolnavi i-am arătat ce am, mi-a prins degetul, a apăsat tare şi s-a uitat la mine. Nu mi-a venit să cred. Ce să însemne asta? A fost un singur moment, a trecut ca un fulger şi nici una dintre noi nu a vrut să recunoască că a avut loc. Cumva asta mi-a amintit de o întâmplare mai veche. Eu alerg dimineaţa în parc.

Când se întâmpla altfel, era vorba de accident, nu de moarte bună. Marea Britanie, Noua Zeilanda, Israelul n-au constituţii, ci legi, practici şi convenţii consacrate prin tradiţie şi de principii de drept, între care cel mai im- portant este domnia legii, astfel ca Partidele politice să nu pot schimba statul de drept, care e sacru.

Face parte dintr-o necesitate la fel de împământenită în mine ca şi cititul. Am nevoie de sport şi de antrenamentul voinţei, al perseverenţei şi concentrării. Pentru asta, trebuie să înfrunt frica de câinii din ograda spitalului prin care trec. Spitalul ăsta nu este o singură clădire. Pe lângă secţia de TBC sunt altele. Îmi este frică şi de câinii care în joacă vor să mă muşte sau să mă lingă. Am frica asta dintotdeuna. A existat însă un moment de acutizare. Eram în pădure împreună cu tata şi sora mea, lângă casa pădurarului.

Venisem acolo ca tata să vorbească cu el despre lemne pentru iarnă. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar m-am trezit înconjurată de o haită de câini. Ne aflam lângă maşina cu care ajunsesem acolo, maşină cumpărată cu banii din Portugalia, maşină grea pentru transport. Haita a mirosit cui îi este frică şi m-a înconjurat. Lătrau cu ură şi colţii desfăcuţi, apropiindu-se. Le-am strigat să deschidă mai repede maşina să intru. Nu se mişca nimeni, mă priveau cum încep să-mi ies din fire. Plângeam web de comerciant auto de binar ex machina tremuram. Câinii se apropiau şi mai mult de mine. Nu venea nimeni să deschidă. Priveau de la poarta pădurarului care nu era acasă. Fără să spună niciun cuvânt, fără expresie, cu un fel de absenţă concentrată. Maşina a fost cumpărată pentru a ajuta la dezvoltarea întreprinderii pusă pe picioare de cei patru fraţi. De data asta doreau să producă mobilă, uşi şi ferestre, mobilă pentru bucătărie. Până să fi ajuns la ideea asta au trecut prin diferite experimente. Eşuate toate. Întâmplări care pentru mine creau diferite decoruri bizare. Am avut incubator în care se cloceau sute de ouă. Ştiu cum apar puii, ştiu cum miroase acolo, ştiu tristeţea de pe faţa bunicii Ex Ponto nr.

Ouăle cu pui slabi care nu ciocăneau unde trebuie, care nu aveau puterea să spargă coaja, care asemeni unor cosmonauţi rămâneau fără oxigen în costumul lor etanş. A mai fost perioada serei în care se creşteau lalele, era cald iarna, era nisip pe jos, pisica acolo mergea şi dormea şi când urma să facă pui acolo o găseai. A mai fost perioada fermei de animale: iepuri, găini şi câţiva porci. Ştiu cum se taie un porc, cum ies aburi dintr-un trup despicat, cum curge sânge într-un lighean, sânge folosit apoi. Nu îmi era bine când mirosul de sânge cald şi mai ales de carne proaspătă ajungea la mine. Incubatorul a eşuat pentru că în ţară aveau loc schimbări fundamentale şi energia electrică era disponibilă doar câteva ore pe zi. Aparatele acelea meşterite de un unchi împreună cu tata lucrau cu energie electrică şi puii mureau de frig în întunericul capitonat al cochiliei lor. Seara era greu de încălzit şi cheltuielile nu erau acoperite de ceea ce obţineam din vânzarea florilor. Câte dimineţi nu am stat împreună cu părinţii în jurul vreunei grămezi de lalele roşii şi galbene, punându-le un fel de elastic subţire pe corole să nu se deschidă.

Îmi băgam nasul în floare şi mă mândream când ieşeam murdară de polen. Puteam să văd măruntaiele florii exact ca pe cele ale porcului. Erau roşu şi negru de sânge viu sau închegat. Era parfumul. Noaptea vor dispărea toţi oamenii. Cap IX - Cenzura N u mai ştiu în ce context am auzit întâi cuvântul. Sigur sunt însă că nici în Ludişorul natal,nici pe coridoarele liceului Radu Negru din Făgăraş, nici în Aula sibianului Institut Teologic Universitar nu era un cuvânt viu. De m-o fi atins în vreunul din locurile acelea nu a însemnat nimic. Nu m-a mişcat, nu m-a amuzat, nu m-a înspăimântat. Puterea lui, tiranica şi absurdă, nu m-a constrâns niciodată dar, devenit conştient de existenţa acestei puteri,mi-am asumat o libertate interioară ce m-a izolat cu totul de lumea literară care, fireşte, mă ademenea cu iluzoria-i perfecţiune estetică şi cu armonia desăvârşită pe care i-o bănuiam fără motive temeinice cum aveam s-o constat mai târziu.

Citit cuvântul avea cu totul alte semnificaţii pentru nătângul care eram. Familiarizat, oarecum,cu filosofia blagiana căci devorasem trilogiile în ultimul an de liceu puteam cugeta la rostul metafizic al noţiunii, dar eram incapabil să-i aflu, în viaţa mea umilă şi plină de nădejdile adolescenţei, aventuroasă. În felul ei, dar fără zarişte mai înaltă, vreo noimă imediată. Nu puteam imagina o altă cenzură decât aceea impusă de Marele Anonim, transcendentă, adică Îi acceptam existenţa mârâind, în felul meu chisnovat, cioranian şi poate funambulesc. Citisem ceva Kirkegaard şi ceva Nietzsche, ceva teologie şi ceva filosofie sanscrită, mult Dostoievski şi multă poezie. Era în capul meu un talmeş-balmeş vântos, o năuceală continuă, o revoltă fără ţintă precisă alternând cu o disperare bleagă, moleşitoare.

Dar nu mă gândisem, încă, niciodată, că asupră-mi s-ar putea exercita o altfel de cenzură decât aceea metafizică. O cenzură impusă de semenii mei, meschină şi sadică. Învăţasem, desigur, în copilărie, că anumite lucruri se pot spune acasă dar se tac la şcoală. Părerile despre colectivizare ale părinţilor, bunicilor ori unchilor mei erau, pur şi simplu, tabu. Asta mi se părea acceptabil şi intra, oarecum, în firea lucrurilor. Oficial Cenzura sub numele ei autentic şi odios Se manifesta însă tot mai viguros, tot mai aberant, exercitată de inşi amabili, uneori, şi aparent senini, dar întunecaţi cu siguranţă şi abjecţi în fondul lor sufletesc. Numerele festive ale revistelor literare se înmulţeau de la an la an, tinzând să devină lunare, ba chiar săptămânale. Ce să publice Negoiţescu în asemenea condiţii? Publicau în schimb tinerii de vârsta mea, prostituându-şi talentul, scriind în asemenea fel încât textele să treacă.

Unii au obţinut în felul acesta chiar oarecare notorietate. Nu am nici un chef să-mi stric seninătatea memoriei numindu-i Fenomenul îl îngrijora peste măsură, aruncându-l uneori într-o stare apatică: Nu mai e nimic de făcut! Vremurile nu sunt şi nu sunt semne că vor mai fi vreodată, prielnice poeziei. Se pare că n-avem noroc Disperarea din voce era atenuată de un zâmbet ostenit şi acest fapt era pentru mine mai mult decât consolator. Înseamnă că avea încă încredere în onestitatea mea, că nu mă bănuia capabil a începe să public în blestematele, imundele numere festive. Alteori era mai direct, atenţionându-mă asupra primejdiei, schiţându-i cu precizie abjectul mecanism: Cenzura Asta-i pentru inşi ca mine, iartă-mă că ţi-o spun, nu vreau să te jignesc, pentru inşi cu operă mă rog, câtă operă am.

Pentru voi alta-i ticăloşia: Autocenzura! Goethe, care de altfel mi-e drag, susţinea necesitatea cenzurii! Când îl voi întâlni nu cred că-i voi reproşa acest lucru dar am să-i explic până unde s-a ajuns! Nu ştiu dacă va putea înţelege, el, care trăia într-o lume normală ceea ce trăim noi astăzi. Dar să-l lăsăm pe Goethe Vezi tu, asta-i cu adevărat înspăimântător: Să-ţi modelezi gândirea, din proprie voinţă, astfel încât să corespundă unor tipare meschine, unor valori de nimic. Libertatea autentică este cea interioară. La asta nu poate atenta nimeni. Să fii însă atât de nevrednic încât să ţi-o anulezi tu însuţi judecă şi tu! Uite că e Ascultă-mă, că ştiu ce vorbesc. L-am văzut pe Beniuc degradându-se Da, ăsta, oricum, nu contează glumii. Ba contează, dragă, pentru mine contează. Eu l-am admirat, în adolescenţă, şi am încă slăbiciune pentru el, chit că-i un porc fără conştiinţă profesională. Tăcui, ruşinat, turându-mi, cred, încă un pahar cu vodcă şi aprinzându-mi încă o ţigară. Să-l lăsăm şi pe Profit pentru extragerea de bitcoin în păcatele lui, zise.

Va da şi el socoteală, cândva. Vorbeam de libertatea interioară. Opera, fie şi neîncheiată, cum e în cazul meu, nu poate fi decât rodul acestei libertăţi interioare. Îl admir pe Philippide pentru că are, din punctul acesta de vedere o operă curată ca lacrima. Scrie uneori articole care mă enervează dar sunt dispus să uit asta. Se înseninase. Mai pune-mi şi mie o vodcă! Seninătatea zâmbetul aveau să fie însă de scurtă durată. Îşi asumase condiţia de rob al Istoriei literaturii române, încăpăţânându-se a-şi amâna mereu Dialoguri le cu morţii proiectata carte dedicată marilor scriitori universali.

Masivul volum Scriitori moderni îl propulsase, pe drept, pe un loc de frunte în ierarhia vocilor critice ale vremii. Autoritatea lui, neoficială subterană chiar căci avea la temelie doar gustul şi principialitatea estetică şi nicidecum armătura ideologică a lătrătorilor ocazionali era uriaşă. Literatura, pe de altă parte, era în anii aceia bine plătită. Obedienţii trăiau mai mult decât confortabil, în opulenţă chiar. Era loc, oarecum, pe lângă aceştia, şi pentru scriitori ca Negoiţescu. Se pensionase, încred şi suma primită lunar nu era una foarte mică. Se adăugase acestei sume drepturile de autor de la revistele în care redactori mai descuiaţi ori prieteni îl publicau, precum şi de la Editurile la care, mai cu hâr, mai cu mâr, cărţile îi apăreau totuşi. Experienţa închisorii politice, traumatizantă, lăsase desigur sechele dar era un capitol încheiat. Relativa liberalizare de după se cam încheiase şi ea, e adevărat, dupădar motive de teamă pentru libertatea fizică nu se întrevedeau. S-ar fi putut crede că lui Nego îi era hărăzită, de acum înainte, o existenţă liniştită, fericită chiar.

COTOR AYAC RUMINI

N-a fost să fie. Circula în epocă un banc despre şoricelul sfrijit fiindcă i se arăta zilnic o pisică, diminuându-se astfel drastic avantajele unui bun regim alimentar. Scriitorul trebuia să ştie că asupra lui veghează, intransigent în principialitatea lui sumbră Regimul! Nişte celebre teze anunţau, la începutul anilor 70, ulterioara maoizare. Nemulţumiţi, scriitorii şuşoteau pe la colţuri dar proteste viguroase, riscante, eroice nu s-au înregistrat. Îşi vedea fiecare de operă, unii nădăjduind să strecoare printre rânduri adevăruri sau, cel mai adesea, jumătăţi de adevăr la care Cenzura, înţeleaptă în felul ei sadic, închidea ochii. Nego, cel puţin, era conştient de condiţia umilitoare pe care trebuia să o accepte în ciuda faptului că Istoria literaturii se situa, prin chiar ancorarea ei în trecut, în afara oricărei ideologii politice. Cine şi ce motiv ar fi avut să cenzureze un articol despre Antim Ivireanu ori despre Asachi? Ei, bine, se găsea şi cine şi se găseau şi motive. Avea oroare de politică mai ales că fusese acuzat, în tinereţe, şi de legionarism şi de comunism şi fusese arestat politic : Pentru nimic! Profit pentru extragerea de bitcoin pe de altă parte, cultul profesiunii de scriitor şi al eticii specifice acestei profesiuni. Avea şi naivitatea să creadă că atitudinea aberantă a regimului faţă de această profesiune s-ar fi putut schimba în urma unui fel de negocieri raţionale.

Credea că protestele, în cadru organizat de oficialitate, însoţite de argumente, ar putea avea efect benefic. Ulterior, publicistica la zi, comentarii politice, culturale, dar şi eseuri şarmante, unele dintre ele adevărate proze de o calitate de invidiat au apărut în cadrul unor rubrici pe care autoarea le-a ţinut şi le mai ţine în cotidianul Monitorul, devenit între timp Ziarul de Iaşi sau în consistenta revistă literară din Chişinău Contrafort. Ar fi fost păcat ca o parte dintre aceste texte, care între timp s-au adunat probabil cu sutele, să fi fost părăsite în colecţiile prăfuite ale publicaţiilor în care au apărut. Mariana Codruţ a realizat o zgârcită selecţie, care a apărut la editura Dacia XXI din Cluj-Napoca sub titlul Românul imparţial, beneficiind şi de o recomandare pe coperta a IV-a, pe care Andrei Pleşu nu ar da-o oricui: În lumea literară contemporană, dna Mariana Codruţ şi-a construit, discret dar tenace, o identitate netă, ca poet în primul rând şi apoi ca publicist. Pot judeca, cred, cu oarecare competenţă, performanţa sa publicistică. Ea valorifică o sumă de calităţi native, rare în gazetăria de azi, în ciuda proliferării ei inflaţioniste: e vorba de limpezimea nobilă a stilului, de simţul nedegradat al limbii şi de rigoarea atitudinii.

Mariana Codruţ scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuanţe, dar străin de echivocul oricărei negocieri. Ştiinţa de a valorifica detaliul, dexteritatea optimei formulări şi, în plus, farmecul unei emotivităţi reţinute sunt notele constante ale scrisului său. E un verdict absolut corect, care se cere însă nuanţat. În primul rând, trebuie spus că volumul a fost atent construit: el cuprinde două părţi distincte: una în care sunt adunate texte de atitudine, comentarii pe marginea unor metehne ale tranziţiei noastre întristător de vesele şi o alta, mult mai personală, în care sunt recuperate eseuri confesive, frânturi dintr-o autobiografie formativă, în care sunt explicate valorile tari ale scriitorului şi omului Mariana Codruţ.

Deocamdată, autoarea nu a selectat textele care constituiau reacţii la evenimente concrete: nu cutare om politic, trepăduş de partid, parvenit ori credul este luat în cătare, ci specia ca atare. Prin urmare, textele din prima secţiune sunt un fel de tipologii: scriitorul Mariana Codruţ nu se dezminte şi creează adevărate fizionomii literare. Sigur, nu o dată prototipurile reale sunt vizibile în spatele acestor siluete care aparţin unui moralist cu verbul tăios şi cu o privire care nu iartă nimic. Scriitoarea face, de pildă, un portret-robot al fraierului: e naiv, dă pe dinafară de sinceritate, de generozitate şi altruism, e uşor de jignit pe scurt, e un ins complet fără spirit practic. Dacă aplicăm această grilă şi o umplem cu exemple, putem obţine o felie consistentă de viaţă politică şi literară postrevoluţionară, pentru că, o ştim descurajant de bine, intelectualul român şi nu numaichiar şi atunci când este de bună credinţă, e ingenuu, credul, sensibil când îi fluturi pe la nas o retorică a principiilor, uşor de folosit.

Dar aceasta este una dintre categoriile benigne: mulţi dintre intelectuali nu sunt fraieri, ci şmecheri, descurcăreţi. E detestabilă această artă a miş-maşurilor la români, această inventivitate la nivel de măruntă sforărie! Ei se plasează întro zonă de interese cu potenţial, au învăţat între timp să răstoarne în favoarea lor şi compromisul. Mă tem că, la mai bine de două decenii dupăfraierul a devenit o lichea, şi-a pierdut bunul-simţ. Pentru că, avertizează Mariana Codruţ, fraierul are o calitate de care profită lejer ceilalţi: nu îi lipseşte un mai pronunţat contur moral. Or, astfel de intelectuali, nedispuşi să negocieze, fără apetit pentru tradiţionalul nostru spirit tranzacţional par intratabili şi sunt, de regulă, taxaţi drept ciudaţi şi izolaţi. Iete, domnule, şi la ăsta, ne scoate nouă ochii cu moralitatea lui cam aceasta este atitudinea faţă de puţinii inşi verticali, principiali, într-o lume care a cunoscut banalizarea răului, deci şi acceptarea lui. Mariana Codruţ este o conştiinţă, un scriitor pentru care cuvântul are greutate şi pentru care meseria scrisului implică, obligatoriu, responsabilitate. De aceea, nu e dispusă să ia de-a gata unele concepte ori idei anchilozate în prejudecată, ci le regândeşte pe cont propriu. Aşa se face că readuce în discuţie ideea de patrie din păcate, după o folosire abuzivă şi conjuncturală a cuvântului, acesta a căpătat o nuanţă peiorativă : Însă mie îmi place cuvântul patrie!

După căderea comunsimului, deşi a fost auzit tot mai rar, mi s-a părut că şi el are şansa să primească sânge în celulele mortificate. Fie şi doar pentru că acum ai dreptul la critică dacă ţi-l doreşti, fără a fi considerat un duşman decât de către naţionaliştii primitivi. În rest, autoarei îi repugnă românul imparţial, cel care pică mereu în picioare tocmai pentru că nu are conştiinţă, pentru că nu ţine la principii. De aceea, ea scrie texte memorabile în care îl încondeiază. Există în această carte nişte pamflete care ar merita să figureze în orice web de comerciant auto de binar ex machina a genului: Patriotul de serviciu, Ambasadorii, Gigeii eterni, Politica şi avantajele ei la români, Borţosule! Scrisul Marianei Codruţ are toate datele pe care le pretinde un pamflet pentru a-şi atinge ţinta: e acid, pune punctul pe i, loveşte direct, e plastic şi, mai ales, memorabil. În plus, are un caracter moralizator deloc strident, care se strecoară printre fraze, dar care se reţine: impactul său nu este, aşadar, unul de moment. Întru totul, textele din această primă secţiune a volumului constituie un breviar al moravurilor noastre din tranziţie. Eseurile din partea a doua, spuneam, au un apăsat caracter confesiv. Dintre volumele de poezie ale autoarei, acesta face pereche cu Tabieturile nopţii de vară.

E vorba de reconstituiri, evocări ale oamenilor care i-au marcat existenţa: mama, tatăl Majurusora; mai e vorba despre Eminescu, aşa cum l-a descoperit prin intermediul mamei, despre lumea mirifcă a copilăriei, cu toate miturile sale casa, grădina, ţarina. Aceste texte sunt încărcate de un patetism autentic, care le conferă tensiune şi care emoţionează. Mariana Codruţ scrie simplu, firesc, fără să se ascundă după metafore, fără să literarizeze ceea ce reprezintă un reper luminos al existenţei sale acute, ţin să adaug, trimiţând la titlul unui alt volum de poezie semnat de ea. Sunt aici câteva dintre cele mai frumoase eseuri pe care le-am citit în ultimii ani între altele fie spus, la noi s-a pierdut de mult această simplitate profundă a eseului : Eminescu, semn de carte, Majuru un adevărat personaj, un fel de Moromete cu ticuri verbale plastice şi cu o demnitate neştirbită de greutăţiBravele noastre ţaţe, Ecce homo!

Se detaşează de aici figura angelică a mamei, spirit protector, în care nici copilul, nici maturul nu a reuşit să vadă vreodată un simplu muritor, ci un fel de înlocuitor al lui Dumnezeu pe pământ. Sunt emoţionante aceste pagini directe, tuşante, de o afectivitate asumată, autentică. Pe de altă parte, se creionează şi o lume apusă, cu valori morale tari, care ţin de trecut. E lumea ţăranilor pe care comunismul i-a lăsat fără pământ, dar nu a reuşit să le frângă spinarea. E lumea celor pentru care a te uita în gol înseamnă a te uita în curul dracului. Mintea ţăranilor noştri, comentează oportun autoarea, nu e aptă să perceapă spaţiul vid dintre lucruri şi ei, dintre fapte şi ei şi să lunece în prăpastia aceea bântuită de vântul morţii. Lumea lor e foarte concretă, foarte reală, abaterea de la ea, evadarea în iluzia care înfrumuseţează în nori adică ori în cea care urâţeşte în prăpăstii e condamnată. Iată o mentalitate sănătoasă, pe care intelectualul subţire, dar predispus la nevroze, crize ori depresii decorative sau nu al căror simptom este acest uitat în gol nu o poate decât invidia. Este, reiau ideea de mai sus, lumea celor pentru care moartea era, ca câștigând bani tranzacționând bitcoin parafrazez pe Marin Preda, un fenomen simplu în natură, nu un cataclism, un abuz.

Pe vrema copilăriei ei, confirmă Mariana Codruţ în poezia căreia moartea este o adevărată obsesie, o temă controlată şi stăpânită tocmai prin efectul de paliativ al poezieiîncă nu ajunsese în sat moartea cea modernă, din zilele de azi, fără umor şi de o cruzime înspăimântătoare, de veme ce seceră, de-a valma, şi pe tânăr, şi pe bătrân. Îi lua numai pe cei foarte bătrâni.

Când se întâmpla altfel, era vorba de accident, nu de moarte bună. Între timp, scriitoarea a descoperit că şi Dumnezeul ei mama web de comerciant auto de binar ex machina muritor, că în lume se moare în foarte multe feluri şi aparent fără logică. Moartea nu mai are ea însăşi măsură, nu mai are bun-simţ, a intrat în ritmul vieţii noastre, s-a adaptat. Pe scurt, această a doua secţiune cuprinde eseuri, confesiuni emoţionante, care mărturisesc nu doar o lume a echilibrului, ci şi o nostalgie teribilă cauzată de pierderea acesteia.

E vorba, sunt nevoit să repet, de unele dintre cele mai curate şi mai frumoase eseuri pe care le-am citit în ultima vreme. Sunt texte care nu au nimic de demonstrat, ci capătă, ca mai toată literatura Marianei Codruţ, o funcţie curativă şi o puternică alonjă existenţială. Apărut simultan cu antologia de poezie Areal, prelungind multe dintre temele de acolo, volumul de publicistică şi eseuri Românul imparţial dovedeşte cui nu o ştia că Mariana Codruţ este nu numai un scriitor adevărat, un poet şi un prozator care merită o receptare mult mai bună, ci şi o adevărată conştiinţă. Un lucru atât de rar în lumea noastră literară Literară sa nu. Recunoaştem imediat autoflagelările la care ne supuneam în adolescenţă, nemulţumiţi de înfăţişarea noastră, de aptitudinile care ne fuseseră date de la naştere etc. Comunicarea între autoare şi cititori se stabileşte instantaneu. Clara, personaj principal şi narator în roman, începe să existe încă de la primele cuvinte prin sinceritatea ei dusă până la ultimele consecinţe. Este vorba, bineînţeles, nu de o sinceritate brută, ci de una reconstruită artistic, care dovedeşte mult talent, dar şi o folosire inteligentă a talentului. Este momentul în care trebuie spus că Mirela Stănciulescu are toate calităţile necesare unui prozator. Şi sensibilitate, şi imaginaţie, şi cultură literară, şi siguranţă în folosirea cuvintelor, şi dramatism, şi spirit ludic, şi umor.

Şi, asemenea prozatorilor ruşi, o atenţie dusă până la îngrijorare faţă de fiinţa umană. Sensibilitatea este dureroasă. Autoarea şi, prin delegare, Clara resimt ca pe o agresiune urâţenia vieţii de fiecare zi. Când eleva de liceu primeşte o diplomă la olimpiada de limba şi literatura română, iar profesoara de specialitate, în loc să o felicite, o admonstează, anodina nedreptate este resimţită ca o catastrofă afectivă şi are mult timp rezonanţă în sufletul adolescentei. În general, trăirile se sting greu în sufletul ei, fiecare episod al vieţii afective reverberează îndelung, înainte de a deveni o amintire. Povestea de dragoste este trăită în plenitudinea ei, ca o simfonie de elanuri, disperări, temeri, nostalgii. Clara Martin, o elevă de 17 ani în anul de graţiese dedică integral dragostei, transformând-o într-o experienţă supremă. Şi totuşi datorită desăvârşitului bun-gust al autoarei, altă calitate a ei care trebuie menţionată acest patetism existenţial nu se traduce niciodată printr-un patetism teatral, aşa cum se întâmplă la atâţia alţi autori de azi. Tonul relatării rămâne mereu firesc, dezarmându-l chiar şi pe cititorul înzestrat cu cea mai tăioasă ironie: Nu-mi vine să cred!

Eduard mă aşteaptă la ieşire. Ploaia l-a udat leoarcă, deşi s-a adăpostit sub un castan din faţa liceului. Are o privire răbdătoare, câinească. Nu-mi vine să cred! Pe mine ce să faci pentru a face bani rapid mă aştepte băiatul ăsta atragător, sub această neavenită ploaie torenţială de ianuarie? Nu trebuia să mă aştepţi pe ploaia asta torenţială, mârâi eu apropiindu-mă cu stângăcie de el. Cărţi, cărţi, cărţi Alex Ştefănescu Folosirea inteligentă a talentului II Îmi urăsc glasul care iar tremură, răguşit şi băieţos, dar mai presus de toate îmi urăsc corpul anapoda, ca un trunchi de copac, care mărşăluieşte ţeapăn spre el. Eduard se apropie şi el zâmbitor şi-mi pune o mână udă pe obraz parcă retrăiesc pe pielea mea o scenă dintr-un film pe care-l ştiam şi l-am uitat. Eduard este un personaj sublim, şi totuşi verosimil. Mirela Stănciulescu reuşeşte, în general, să facă sublimul verosimil. Uneori chiar mai adevărat decât realitatea.

Regulă

Idealitatea are, în romanul ei, o concreteţe care convinge şi converteşte. Putem sesiza aici o discretă funcţie pedagogică a cărţii, exercitată printr-un mesaj subliminal: Veniţi aici, deasupra norilor, nu e greu, trebuie doar să înotaţi uşor prin aer, ca printr-o apă rarefiată. Autoarea nu evită să menţioneze riscurile celor cu vocaţia marilor altitudini. Eduard, pasionat de escaladarea munţilor, se prăbuşeşte la un moment dat şi se răneşte grav. În perioada de refacere, ajunge şi la mare, de la care speră să împrumute linişte şi forţă. Şi, din nou, avem motive să apreciem tactul artistic al autoarei, care nu-şi eroizează personajul sau şi-l eroizează atât de discret, încât nu simţim în noi nicio reacţie de respingere : Plaja e pustie în această dimineaţă de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-şi cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. În timp ce-şi ocărăşte cârjele îi şi vine să râdă de unul singur, de ridicolul situaţiei; web de comerciant auto de binar ex machina ca un explorator pitic, ca un jalnic căţărător pe orizontală.

Bine că nu e nimeni să-l vadă şi să râdă de el sau, chiar mai rău, să-l compătimească! Foarte reuşit ca personaj poate chiar mai reuşit este terestrul frate al lui Eduard, Bobo, care o iubeşte din umbră, cu o ardoare viscerală, pe Clara şi ţese intrigi fine, ca o pânză de păianjen, ca să o cucerească. Bâlbâit, lipsit deci de cel mai eficient mijloc de seducţie, el nu se dă niciodată bătut. Sancho Panzo se dovedeşte a fi mai tenace în împlinirea visului lui decât Don Quijote. Aceste posibile interferenţe care apar între romanul Emoţia şi alte opere ale literaturii universale sunt rezultatul spontan, fără nimic ostentativ, cum să câștigi bani în acțiuni unei culturi literare bine însuşite. Referitor la dramatismul romanului: şi el este autentic, neretoric, sesizabil numai de către cititorii care nu şi-au pervertit gustul cu o literatură ieftin-spectaculoasă. Asistăm la ceea ce s-ar putea numi moartea lentă a unui om, la o mortificare fericită, Clara Martin dispare devenind doamna Ionescu, fără să sufere din cauza acestei pierderi a identităţii.

Dar noi, cititorii, înţelegem că s-a petrecut o nenorocire. Foşnindu-şi capotul de mătase prin locuinţa ei confortabilă, ieşind în lume cu mereu rezonabilul ei soţ, domnul Ionescu, Clara nu-şi mai aminteşte ce a fost şi ce a vrut să fie. Şi-a pierdut aparent iremediabil religia. Capacitatea de semnificare a acestei transformări este imensă. Autoarea descrie de fapt modul cum milioane de oameni ratează, prin maturizare, şansa de a trăi ca oameni, nu ca roboţi: Domnul Ionescu era inginer şi avea multiple preocupări profesionale. O copleşise cu multilateralitatea lui. Cu energia lui. Cu pozitivismul lui. Îi era profund recunoscătoare pentru că o susţinuse să se retragă din învăţământ şi să stea liniştită acasă.

Să aibă grijă de gospodărie, de propria ei persoană şi de el. Se descurcau cu banii web de comerciant auto de binar ex machina de el. Romanul este foarte bine scris, amintindu-ne de vremurile bune ale literaturii noastre, când limba română era respectată şi pusă în valoare de scriitori. Multilingvismul autoarei are drept efect, printre altele, această virtuozitate în folosirea limbii materne. Numai şi numai prin această artă a scrisului Mirela Stănciulescu ce putem face pentru a câștiga bani de acasă demodată. Propunerea lui o făcuse fericită. Nu-şi suporta colegii profesori de la şcoală, iar pe copii pur şi simplu nu-i înţelegea. Vorbeau parcă într-o limbă paralelă. Şi nu aveau nici un fel de tragere de inimă pentru materia ei, nici măcar unul dintre ei. Romanul are, în felul lui, happy-end. Când totul părea pierdut, doamna Ionescu îşi aminteşte de Clara. Procesul de anamneză este declanşat de o scenă văzută pe stradă: Ieşi păşind cu băgare de seamă pe trotuar. Nu se înşelase, ningea dens şi persistent, straturile de zăpadă creşteau văzând cu ochii şi asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă că era şi ceaţă în aer. Dacă sub zăpadă erau ascunse porţiuni de gheaţă? Putea să alunece, mai ştii, dacă nu era atentă, şi să cadă! Pe Clara cea de altădată ninsoarea o făcea fericită! Dar avea un faible, impardonabil la o autentică Duvernois, acela de a flirta cu comunismul. La început a izbutit să-mi trezească interesul, dar apoi am priceput că atrăgătoarea ei înfăţişare ascundea un spirit comun, şi i-am cerut bietului don Goliadkin să preia ştafeta; ea, lucru caracteristic femeilor, sa prefăcut a nu observa rocada.

Revin la Goliadkin: un rusnac, un evreu, a cărui amprentă pe placa fotografică a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; îşi cunoştea locul: se repezea mereu să-mi deschidă uşile, în schimb, nu pot, deşi ar fi de dorit, să-1 uit pe bărbosul şi apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neşovăielnicei vulgarităţi a unei ţări care, deşi uriaşă, ignoră nuanţele, acele nuances pe care nu le uită nici cel cfd fxpro urmă golănaş al unei trattoria din Neapole şi care sunt marca de fabricaţie a rasei latine. Am cău tat lumina în Baleare, culoarea în Brindisi, păca tul elegant în Paris. Şi, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieţii. Reiau firul istoriei. In Pullman, pe când bietul Goliadkin -jidan, la urma urmelor, predestinat persecuţiilor - făcea cu resem nare faţă neobositei şi obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, discutând ca un ate nian despre poezie şi provincii. Mărturisesc abia acum că la început chipul închis la culoare, mai curând înnegurat, al tânărului premiant al maşi nilor de gătit Vulcan nu m-a atras.

Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod şi elastic, a mănuşilor de culoarea smântânii, m-am crezut în faţa unui pedagog din noianul pe care ni 1-a pus la dispoziţie Sarmiento, profetul genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuţi ale preve derii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o cunună de triolets pe care-i dăltuisem din fuga condeiului în trenul-landou ce uneşte moderna fabrică de zahăr din Jarami cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti în onoarea Drapelului naţio nal mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale tinerei noastre literaturi. Nu era tontul insu portabil care profită de primul tete-ă-tete pentru a-ţi băga pe gât avortonii iscaţi din pana sa: era un savant, un înţelept, care nu pierdea ocazia de a web de comerciant auto de binar ex machina în faţa maeştrilor.

L-am delectat apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui Jose Marti; cu puţin înaintea celei de-a unsprezecea, a trebuit să-1 lipsesc de plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise şi omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat şi la alţi pacienţi. Cu proverbiala-mi lipsă de afectare, care-i un apanage al omului de lume, nu am şovăit în faţa măsurii radicale: am tras de el până a deschis ochii. După atare mesaventure, discuţia lâncezea ; pentru a-i eleva nivelul, am pomenit de tutunurile fine. Am bunghit-o: Bibiloni s-a arătat plin de vioiciune şi interes.

După ce şi-a explorat buzunarele interioare ale scurtei de piele, a scos o havană de Hamburg şi, neîndrăznind să mi-o ofere, a spus că o cumpărase pentru a o fuma în cuşetă chiar în noaptea aceea. I-am priceput nevinovatul subterfugiu. Dintr-o singură mişcare, i-am acceptat trabucul şi l-am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puţin, aşa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, şi, cufundându-mă în fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat.

Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de înţelegere a burghezului şi trece peste valurile vieţii purtându-şi himera pe umeri. După ce dedicase web de comerciant auto de binar ex machina cincinale farmacopeei montane, familia Bibiloni izbutise să treacă dincolo de fruntariile oraşului Catamarca, avansând până la Bancalari. Acolo văzuse lumina zilei poetul. Prima învăţătoare i-a fost Natura: pe de o parte, legumele din quinta părintească, pe de alta, poiatele din vecini, pe care copilul le-a vizitat de nenumărate ori, în nopţi fără lună, înarmat cu o undiţă lungă, pentru pescuitul găinilor. După solide studii primare la km 24, poetul a revenit la glie; a cunoscut benefica şi virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când 1-a mântuit înţelepciunea maşinilor de gătit Vulcan, care Valoarea bănească a laurilor i-a îngăduit să cunoască provincia pe care o cântase cu atâta iubire. Acum, încărcat cu romanţe şi colinde, se întorcea în natalul său Bancalari. Am trecut în vagonul-restaurant.

Bietul Goliadkin a trebuit să se aşeze lângă baronne ; de cealaltă parte a mesei ne-am pus părintele Brown şi cu mine. Eu îl priveam însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credinţa omului simplu şi a copilului nu găsim în inteligenţa rece balsamul reconfortant pe care Biserica îl dăruieşte turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blase şi cărunt, profundului scepticism al lui Anatole France şi Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăţie şi sensibilitate. Doamna baronne, web de comerciant auto de binar ex machina vina pe excesele caniculei, îşi lărgea necontenit decolteul şi-1 înghesuia pe Goliadkin, dar numai aşa, ca să mă provoace. Evreul, prea puţin obişnuit cu asemenea înfruntări, evita fără succes atingerile şi, conştient de rolul său umilitor, vorbea cu iritare despre lucruri care nu puteau deştepta curiozitatea nimănui, ca de pildă proxima scădere a preţului diamantelor, imposibilitatea de a substitui unui diamant fals unul adevărat şi alte detalii de boutique. Părintele Brown, care părea să fi uitat prin ce diferă un vagon-restaurant dintr-un express de lux de un auditoriu de călugări mireni lipsiţi de apărare, repeta nu ştiu ce paradox despre trebuinţa de a-ţi pierde sufletul pentru a-1 mântui: bizantinisme teologale prosteşti, care au întunecat limpezimea Evangheliilor.

Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol. Din paşnicul răgaz pe care luptătorul îl câştigă în toiul unei bătălii cum este viaţa m-a deştentat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Am ripostat pe loc: am intrat înăuntru şi i-am trântit uşa-n nas.

  • Se întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitaţie de crocodil.
  • Cum să faci bani de tranzacționare cripto comerțul cu bitcoin pentru litecoins investiți în bitcoin? trackid = sp-006
  • Investește în crypto etf vreau să câștig bani cât mai repede cel mai bun ghid pentru investiții în criptomonede
  • Bindery trading opțiuni investind pe criptomonede paragon

Am stat acolo aproape două ore, nedând nici o atenţie ameninţărilor nelămurite pe care le profera într-o spaniolă de baltă. Când mi-am părăsit locul de meditaţie, aveam drum liber. Cale liberă! Hotărât lucru, zeiţa Aventurii ţinea cu mine. Acolo mă aştepta doamna baronne. Mi-a sărit drept în faţă. Cu prompta sa intuiţie feminină, doamna baronne s-a prins că amestecul lui Goliadkin distrugea climatul de intimitate necesar perechilor de îndrăgostiţi. A plecat, fără să-i arunce nici măcar o vorbă. Lucru deloc comod pe calea ferată. Colac peste pupăză, chiar de nu-mi vine uşor să o mărturisesc, vremea duelurilor s-a dus de mult. Am decis să trag un pui de somn. Tare slugarnici mai sunt şi evreii! Intrarea mea zădărnicise cine ştie ce ţeluri meschine ale lui Goliadkin; dar el s-a arătat imediat nespus de cordial cu mine, m-a obligat să accept o havană Avanti şi m-a copleşit cu atenţii.

A doua zi, toţi erau prost dispuşi. Sensibil la climatul psihologic, am vrut să-mi înveselesc comesenii, recitându-le câteva anecdote de Roberto Payr6 Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta înciudată; fără doar şi poate că cine ştie ce ecou al acelei mesa-venture ajunsese şi la urechile părintelui Brown, căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz, i-am administrat o lecţie colonelului Harrap. Începeți să tranzacționați cu cripto a-i demonstra că făcuse un faux pas care nu afectase nestrămutata cordialitate a legăturilor noastre, i-am propus o Avanti de la Goliadkin şi mi-am făcut gustul să i-o aprind. Ce mai, i-am dat o palmă cu mănuşa albă! In noaptea aceea, a treia a voiajului meu, tânărul Bibiloni m-a dezamăgit.

Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obişnuiesc să le încredinţez primului venit; dar el nu se afla în cuşetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura în cuşeta unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-1 cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud şi, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau în respectiva cuşetă. Colonelul se retrăsese cu noap-tea-n cap. Din toată investigaţia, m-am ales doar cu tăcerea absolută şi cu bezna. Dar neliniştea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, web de comerciant auto de binar ex machina zărit-o pe baronne ieşind din cuşeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc şi pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut şi purta veşminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampaţi clovni de aur şi balerine de argint. Era nemachiată şi, femeie totuşi, a fugit drept în Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni şi, filosof, am bătut în retragere. Dar, în cuşeta mea, surpriză mare: în ciuda orei înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de convieţuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnam-bulismul omului de teatru şi de club.

Desigur, nu-şi practica noua deprindere cu eleganţă. Era hăbăuc şi iritat. Fără să ţină seama de faptul că moţăiam şi căscam, mi-a înşirat toate evenimentele biografiei lui nesemnificative şi, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul şi apoi amantul prinţesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai îndrăzneţe pagini din Gil Blas de Santillana, a afirmat că, înşelând încrederea prinţesei şi a duhovnicului ei, părintele Abramowicz, îi sustrăsese acesteia un vechi diamant uriaş, un non-pareil care din pricina unei singure tăieturi defectuoase nu era cel mai valoros din lume.

Trecuseră douăzeci de ani din noaptea lor de foc, furt şi fugă; în răstimp, valul roşu îi alungase din Imperiul Ţarilor atât pe marea doamnă jefuită, cât şi pe grăjdarul necredincios. Tripla odisee începuse chiar la graniţă: a prinţesei, în căutarea pâinii de toate zilele; a lui Goliadkin, în căutarea prinţesei, pentru a-i înapoia diamantul; a bandei de hoţi internaţionali, care doreau diamantul furat, în căutarea neîndurată a lui Goliadkin. Cu timpul, prinţesa Klavdia a devenit pentru Goliadkin simbolul Rusiei binevoitoare şi fastuoase, călcate în picioare de rândaşi şi utopişti. Şi, cum nu dădea de ea, o iubea din ce în ce mai profund; nu peste multă Doar în ultima clipă scosese diamantul din tainiţa în care acesta zăcea; acum, că ştia unde se afla prinţesa, ar fî preferat să moară decât să-1 piardă. Desigur, lunga istorie comerțul cu bitcoin pentru litecoins de buzele bărbatului care, după propria sa mărturisire, era şi grăjdar, şi hoţ mi-a picat greu la stomac.

Cu sinceritatea ce mă caracterizează, mi-am îngăduit să îmi exprim elegant îndoiala cu privire la existenţa juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitaţie de crocodil, a scos două etuiuri identice şi pe unul din ele 1-a deschis. Nu mai încăpea nici o îndoială. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezeşte uimirea.

Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri împărţise în trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, într-un cupeu care scârţâia din toate încheieturile, îşi spunea păsul unui domn argentinian care nu avea să-i refuze bunele sale oficii pentru a-1 ajuta să ajungă la prinţesă. Vrând să-1 pun pe picioare, am afirmat că era mai puţin grav să fii urmărit de o bandă de hoţi decât de poliţie; am improvizat cu fraternă măreţie că, în urma raziei poliţieneşti de la Salon Doră, numele - unul din cele mai vechi din Republică - îmi fusese înscris în nu mai ştiam ce cazier compromiţător. Bizară psihologie mai avea şi prietenul meu! Nu văzuse chipul iubitei de douăzeci de ani şi acum, chiar în pragul fericirii, sufletul i se chinuia şi avea îndoieli. Am tot croşetat în minte istoria diamantului din apropiere şi a prinţesei din depărtare. Goliadkin desigur, Dimineaţa îmi rezervase două satisfacţii. Prima, vorspan îndepărtat al pampei, mi-a mişcat sufletul de argentinian şi de artist.

O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină solară, cât roi tranzacționează cripto de telegraf, sârmele şi ciulinii au vărsat lacrimi de bucurie. Cerul s-a făcut cât casa şi lumina s-a contopit întru totul cu bărăganul. Juncanii păreau că poartă veşminte noi. A doua satisfacţie a fost de ordin psihologic. I-a mai zis şi că era bun doar să intre în conflict cu nenorociţii, dar că dinaintea unui bărbat curajos ştia să păstreze distanţa. Harrap nici n-a crâcnit. Am priceput întregul sens al moralei pe care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni îşi luase tălpăşiţa în noaptea aceea; soldăţoiul îl agresase pe nefericitul scriitor. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? Domnia voastră nu ştiţi că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Toţi voiau să comenteze numai dispariţia lui Bibiloni. Fără îndoială că cel puţin un pasager observase că întâmplarea punea sub semnul întrebării mult trâmbiţata securitate pe care capitaliştii saxoni o atribuie convoiului feroviar. Fără să fac notă discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori şi lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară.

Când s-a lăsat întunericul, totul a devenit elegiac. Din când în când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tuşea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne în minte vechi amintiri sau simte o nelămurită şi tenebroasă teamă în faţa vieţii sumbre; la unison, toate roţile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-afost-a-sa-si-nat. In noaptea aceea, după cină, Goliadkin fără doar şi poate că pentru a ce este investiția în minerit bitcoin spaima instalată în vagonul-restauranta îndrăznit să mă sfideze la poker, faţă în faţă. Era atât de dornic să se măsoare cu mine, încât a respins, cu o surprinzătoare obstinaţie, propunerea baronesei şi a colonelului să jucăm în patru. Desigur, nădejdile lui Goliadkin au primit o lovitură puternică. Fiindcă eu, în calitate de clubman la Salon Dore, nu mi-am dezamăgit publicul. La început, cărţile n-au fost de partea mea, dar apoi, în pofida dojenilor mele părinteşti, Goliadkin şi-a pierdut toţi gologanii: trei sute cincisprezece pesos şi patruzeci de firfirici, pe care sticleţii mi i-au sustras în chip arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul împotriva omului de lume, hrăpăreţul împotriva indiferentului, jidanul contra arianului.

Un tablou preţios pentru galeria din mintea mea.

Platforme de tranzacționare cripto-monede

Se întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitaţie de crocodil. Scoate un etui şi-1 pune pe masă. Nu-i refuz ultima Fac cărţile; am full de aşi; arătăm cărţile; diamantul prinţesei Fiodorovna e al meu. Israelitul se retrage, navre. Ce moment interesant! A tout seigneur, tout honneur. Aşa cum îndeobşte se spune la Salon Dore, eu nu fac lucrurile pe jumătate. Luasem deja o hotărâre: am chemat un picolo şi i-am cerut ipso facto lista de vinuri. Am parcurs-o la repezeală şi am priceput că s-ar fi potrivit o jumătate de sticlă de Champagne El Gaitero. Am toastat pentru doamna baronne. Omul de club îl poţi recunoaşte la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimţitor la farmecul unui teteă-tite, am jinduit la singurătatea cuşetei.

M-am scuzat căs-când şi m-am retras. Eram sleit. Vă afirm fără să roşesc, mult stimate investește robert kiyoaski în bitcoin Parodi, că în noaptea aceea am dormit îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul în pat. Orice efort mintal îşi primeşte cuvenita pedeapsă. M-am deşteptat îngrozit. Prima mişcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar în el, autenticul non pareil. Uşurat, am deschis fereastra.

Larma nebună a păsărelelor. O dimineaţă micuţă şi nebuloasă de început de 4 9. O dimineaţă somnoroasă, ghemuită sub cearşafurile cetii, alburii. De la poezia dimineţii am trecut pe negândite la proza vieţii, care mi-a bătut la uşă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a întrebat ce căutam în cuşeta aceea şi, fără sămi aştepte răspunsul, mi-a cerut să mergem în a mea. De când mă ştiu, m-am orientat precum rândunicile. Oricât ar fi de greu de crezut, cuşeta mea era alături. Am găsit-o răvăşită. Grondona mi-a sugerat să nu fac pe miratul. Am aflat apoi ceea ce domnia voastră veţi fi citit în jurnale. Goliadkin fusese azvârlit din tren. Un controlor 1-a auzit strigând şi a tras semnalul de alarmă. La San Martin a urcat poliţia. Toţi m-au acuzat, până şi doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: în toiul vânzolelii poliţiştilor, am observat ceva: colonelul îşi răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. La estancia străbunilor mei, în castelul crenelat ce-şi numără de două ori turnurile în apa trecătorului Paranâ, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă şi distracţiile rurale ale unui gaucho.

Nume dat cu uşoară ironie unui aragonez rustic. Foarte curând, Montenegro care n-a scăpat de ghindă în cele două partide jucate a recunoscut că, tocmai în virtutea simplităţii sale, truco nu putea să ţină trează atenţia unui habotnic al jocurilor de chemin de fer şi bridge cu licitaţie. Fără să-i dea vreo atenţie, Parodi i-a zis: —Uite cum stă treaba, ca să-ţi plătesc lecţia de truco pe care ai dat-o unui om în etate, nevolnic să joace măcar cu un prăpădit, îţi voi spune o istorioară.

Povestea unui bărbat pe care-1 respect peste poate. Toată cinstea pentru acest respect. Vorbesc de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care1 cunoşteam şi care a ştiut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant valoros; în ţara ei, doamna era prinţesă, dar iubirea nu are legi. Năucit de atâta noroc, tânărul a avut o clipă de slăbiciune -oricine are una - şi şi-a luat tălpăşiţa cu briliant web de comerciant auto de binar ex machina tot. Când s-a căit, era prea târziu. Revoluţia maximalistă1 îi risipise pe toţi în lumea largă.

Mai întâi întro localitate din Africa de Sud, apoi în alta din Brazilia, o bandă de hoţi a vrut să-i ia juvaerul. Nu le-a mers: bărbatul făcea ce făcea şi-1 punea la adăpost; nu-1 voia pentru sine; ţinea să-1 înapoieze doamnei. După ani şi ani de umilinţe, a aflat că aceasta se afla la Buenos Aires; era primejdios să voiajeze cu briliantul, dar nu a dat înapoi. Hoţii l-au urmat în tren: se travestiseră, unul în călugăr, unul în militar, unul în provincial, iar altul îşi sulemenise chipul din gros. Printre pasageri se web de comerciant auto de binar ex machina un compatriot de-al nostru, cam smintit, un comediant. Cum îşi petrecuse întreaga viaţă printre travestiţi, n-a văzut nimic ciudat la ei. Dar farsa sărea în ochii tuturor. Grupul era prea pestriţ. Erau bărbaţi hotărâţi; pentru toată afacere? I-a mers ca vai de el: Goliadkin 1-a azvârlit din tren. Se gândea la cele petrecute şi la cele ce aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Şi-a adus aminte de cele spuse de preot despre cei ce-şi pierd sufletul pentru a şi-1 mântui.

A hotărât să se lase omorât şi să piardă briliantul, pentru a-1 mântui. Ii vorbiseşi de cazier: a priceput că, dacă-1 omorau, aveai să fii primul suspect. Delimitarea proprietății este o problemă spinoasă a societății. Din păcate trăim întrun sistem și deciziile greșite se revarsă asupra noastră, vin ca tur dos. Practic se dezintegrau de vii. După ce ne-au creat au ajuns să trăiască printre noi ca dușmani ai noștri fiind întorși evolutiv, în timp. Greiti pinigai reprezenta în Maya cifra sau cam așa ceva, legat sigur de cifra opt, căpitan peste un grup mare de oameni.

Fierarii, oromeii, cei care prelucrau bronzul. Inclusiv scosul inimii unui om deosebit cu fraza răutăcioasă Asta vroiai, nu?. Gen reactor bio. Da, trebuie să fie cineva în noi care să mănînce ce mîncăm și să ne dea în schimb o taxă sub formă de energie că îi hrănim, nu? Ei chipurile descompun dar fac asta fiindcă au un avantaj ceva cred. Te-yo i chima, e chimia eu-tu, o relație gen dă-mi ca să-ți dau. Relația unora cu Dumnezeu. Uite, vroiai inima asta nu-i așa? Răspunsul vine direct în fapte iar tu vei pricepe dacă o vroia sau nu. Nu înțeleg de unde atîta satisfacție de a oferi inima altcuiva lui Dumnezeu cînd el cred că vrea numai inima ta, de fapt singura de care poți dispune. Rectific: Vreau să vă îndrept, ați înțeles? Oricum nu contează. Zău, mare tristețe. Huel este iadul, locul unde se produc arderile. Acel H din imaginea înmînării tablelor de unde și ideea de a duce mesaje acolo… că și noi primim de la ei. De unde și ideea de năzăreală, huo aține!

Întrun mod independent de voința și înțelegerea noastră organele de simț analizează semnalele din mediu și apoi ne dau impulsuri de gen ,fugi! Totuși de ce dacii se puneau contra lui Dumnezeu știind cît e de puternic??? Fiindcă credeau în Păcală! Se bazau pe el. Ăla face totul exact cum nu își imaginează nimeni dacă se simte provocat. El trebuie doar să aibă grijă să nu se depășească anumite limite de gen melcul care întrece iepurele sau pionul care se transformă în regină. Profită de neatenția noastră și noi de a lui. Precum în cer așa și pe pămînt. Yoliliz ar putea fi Io Lilith. Să nu-ți fie cu bănat, gen păi atunci n-am ce să-ți fac, iau caietul. In zan te paca, în zadar te pregătești, superi, înfoiezi. Degeaba te dai dur. Degeaba te faci mic, degeaba te încordezi. Nic y toaya poate fi Huitzilipoctli, muțunache căpitan și seamănă cu povestea cu aruncatul săgeților în sus ca să se vadă pe cine web de comerciant auto de binar ex machina, deci cine este vinovat. A crede nu este un act logic ci maidegrabă biologic. Muțunache, cinchorro, cin-cin, care poartă noroc, campa nicu iz, se poate referi la micile moaște pe care le purtau cu ei. Îl țin ca aducere-aminte. Can quicuiz? Poți să le potrivești? Can quitlaz in huelic xochitl? Poți să te vezi în lingham? Poți să citești printre rînduri?

Te oglindești, referitor la MIra, oglinda fumegîndă, hua TL, globul de cristal. Mai raționezi?. A intona probabil un imn funerar. Ma che cațo? In atley în atelier, în antreu, în anticameră, în așteptare y macehuallo in nentlamati? Este o legătură între marii războinici și măcelari, desigur. Nentu ama ti, fratele mai mare, stăpînul tău te iubește Dumnezeu ia la sine pe cei pe care îi iubește, nu? Intră și nu mai grohăi. Se spune de fapt că celor care se nasc li se face favoarea de a le fi acceptată cererea de a se întrupa. In ompa omitlachiato y xochitlalpana nicuicani. Pana este cea cu care se cîntărea sufletul. Întradevăr cuvîntul Xochitul în text se referă la a alege, a discerne, sita, mitra, ciurul.

Așadar Alexăndria nu e altceva decît cartea lui Cilam Balam decebal am adaptată la niște evenimente istorice cu care se suprapune ca profeție. Iar în țările altora era foamete și boale grele, foarte corect politic deoarece pe un conducător prost nu îl susține în primul rînd Dumnezeu și atunci toate celelalte sunt în zadar. Cilam balamalexandru este genul lui Vinca turdos, este sigur că va învinge, cu mențiunea că siguranța noastră este pur și simplu ceva care nu se sprijină pe nimic. Pi este ecvivalentul lui 3 și 4- Cotor, iar scara este rata, reacția dirijată, pacea, ai ac-rumini, cine poate oase roade. Sigur, suntem tentați să credem că știm tot ce se petrece în lume, ceea ce e o mare eroare la toate nivelurile și ne dă acea senzație de superioritate și de stăpînire a situației, mai ales celor care se consideră oameni importanți. Roata Vieții. Un cuvînt derivat este spaniolul Otorgar care chipurile vine din latinul Autoricare, a autoriza, a da o diplomă, auto-încărcare referitor la fotosinteză. Presepe, preștiința, percepția fotosintetică. Totora, tot ce ai nevoie. Sine Tu Re, ești stăpîn pe tine, om te-am făcut și te-am încălțat, ajutorul umanitar care a ridicat omul pe culmi de progres.

Cotor se leagă și de Torna-torna fratre, se întoarce fratele cel mare, în car io pîn bare va, carul solar. Spicul este legat de nas, vorbirea noastră este legată tezaur investind bitcoin capacitatea de a respira oxygen din aer. Optul se regăsește la floare care are opt petale. Legătura dintre spic și nas ar fi iei act de, cunoști, înțelegi. Ei făceau niște turnuri ca niște fortărețe unde depozitau o parte din recoltă pe care apoi, Guess what, o scoteau la nevoie și o împărțeau după necesități asigurînd continuitatea procesului. De unde încrederea ulterioară a populației în acești șefi urîcioși care aveau mereu dreptate și de care chiar depindea viața supușilor. Respectul necondiționat care a dus la cedarea continentului american deși din cauza unor idei greșite acei supuși l-au omorît cu pietre pe șeful lor neînțelegînd că întradevăr a avut dreptate.

Se observă în primul rînd simbolul Crăciunului, fenomen epocal care marchează un nou început al lumii, mantia iertării, cîmpul cu rouă:. Acesta de desupra este în mare Cotorul Cu Rumini, bradul împodobit. Așadar un moment de răscruce, de ridicare de moț cum se observă în centru și cum a rămas în iconografie gen Frunte Poloboc plină Hap de Țuțumoc, ridicarea nivelului pe sistem tur dos, top-coș. Întro fereastră sunt Adam și Eva, omul nou creat aflat la distanță egală între pește și pasăre.

Sub ei se mai află și simbolul Cotorului, turn fulgerat, Pi rupt, barieră care este cea mai bună investiție criptomonedă 2021 cu bine din care iese un om cu o mînă, craci un. Fereastra în care apar cei doi oameni este hexagonală cu un fel de plante ieșind din ea, Pomul Cunnoașterii. Ahuach tonameiotoc in oncan mocehceme l quixtia poate fi o explicație pentru acest fenomen. Cu tona, se vede cum toarnă acele binecuvîntări, cîmpul cu rouă, iertarea, binecuvîntarea.

Așadar o manifestare bruscă a forței, strălucitoare, cu surprize și cadouri. Te peitic, tona ca tlalpa, unde tlalpa este linia galbenă, pragul de jos, talpa casei. Te peitic tona ca tlalpa este în basm momentul cînd voinicul mic a lăsat talpa casei pe sînul mamei ca să sugă astfel lapte. Odată trecut însă deasupra liniei asupra lui se revarsă binele divin, după cum nașterea copilului stimulează formarea laptelui. Oricum tonacatlalpa este o catastrofă foarte mare, o greșeală, o omisiune imensă, multă uitare, apocalipsă. În paragraful 4 al textului nahuatl avem conceptul Ahuachtotonameyotimani care poate avea diverse traduceri în orice limbă. Acu-aci toto name yo ti mani, acum imediat, aciișa eu pun tot ce am în mîinile tale, semn de încredere absolută, momentul solemn cînd zeii au plecat și au lăsat un locțiitor. În cazul doi avem Ayacachicahuacatimani ar fi ai ac aci, ca hua ca ti mani, ai aci multă îndemînare, ac care îți ghidează mîinile, ești priceput, caciche, șef de rangul doi, așadar este vorba și de ierarhie, de organizare statală bazată pe teste de inteligență. În cazul doi este maidegrabă vorba de o îndemînare fizică, de luptător. Ca chic, ca chică, ca luat de moț. Dua para ca ar fi și două mîini drepte, doi părinți Paracas, din aceia cu cranii alungite, care au făcut o fată.

Aceste situații erau cu exactitate contabilizate pentru a descrie șirul genetic OYO, șirii tom-tom, menținerea rasei speciale, fundamentul logic al organizării pe caste. Numărul castelor s-a redus de la 8 la 5, apoi la 3 urmînd să rămînă probabil două. Dispariția clasei de mijloc se face în același mod ca nașterea noastră, web de comerciant auto de binar ex machina vor ajunge fie sus fie jos și asta se va numi în continuare democrație fiindcă nimeni nu poate ignora forța poporului.

În cazul trei întîlnim conceptul Tlazohuane, poate salbe de argint, astfel textul acesta este și originea Cărții Morților. Despre cazul 4 am vorbit. Ahuiac XOchitul, asurzește șocatul, depășește capacitatea lui de înțelegere. E neclar de ce primește pachetul. A huia, pe fugă, fumegîndă, în vis, în ceață. De fapt se spune: auh ca tel ye onimatico, au ca țel ceva enigmatic, urmăresc o himeră. Aceastea sunt doar moduri de percepție a unei realități identice de referință, Cotor ayac rumini, puncte de vedere. Poți ghici cuiul? Ca în cui pus? Cazul 8, din nou nic itoaya, o mic jucărie tla cazo amo qualcan, în cazul în care iubesc pe cineva. Ca și corpul pe care-l folosim fără să-l facem noi. Este interesant că acest text universal foarte vechi și plin de învățăminte a cărui traducere exactă a fost uitată ceea ce încerc eu acum să fac dar al web de comerciant auto de binar ex machina sens s-a păstrat se referă în toate cazurile la flori, la plante cașicum caietul des pomenit ar fi gen manuscrisul Voynici.

O carte a plantelor, punguța cu medicamente, au avut toți șamanii, vracii, ozarcii, XOchiții, Medici, cu care rezolvau o serie de probleme. Sunt impresionante experiențele cu otrăvuri la lui Leonardo DaVinci. Manco Capac a fost cel care a lăsat aceste rețete, patronul doctoriilor, probabil autorul Smorfiilor, acele analogii om-plantă. Așadar apar cei doi cațo 1 și cațo 2, somnul și veghea, el stăpînîndu-i pe amîndoi, îmba, un fel de vis lucid. Ca și în poveștile noastre el intră în acel puț dar se lovește la cap și rămîne inconștient, cu oasele risipite. Ea le-a pus întrun vas unde el a picurat sînge din organul lui genital tăiat. În comun e un termen foarte complex, se referă la un fel de simbioză biologică între minte și trup, între acel PiCi și corpul biologic. Tlatlaniz este liniarul alfa, șir de idei rafinate. Se web de comerciant auto de binar ex machina cît de sugestiv a fost exprimată ideea furtului Cotorului cu rumini, Naga- Miclantecutli crede că îl are încă în mînă și ține degetele strînse cașicum l-ar ține și fața lui cu gura căscată exprimă mirarea și furia că l-a pierdut iar Făt-Frumos stă răs tihnit, liniștit jos și îl șterpelește delicat cu două degete.

În dreapta sus lîngă mîna ridicată a lui Naga se vede figura foarte interesantă a mamei, ca un moș cu ochelari. Cei doi ochi sunt legați cu o linie curbă și au forma unor mici creiere, este o imagine foarte detaliată a ceea ce mai tîrziu a devenit silaba ma, două discuri legate între ele, oyo, povestea. În marginea opusă, în partea stîngă se află o figură asemănătoare șublerului din imaginea similară precedentă a pototpului, dar de data asta el măsoară zece linii, iar între a 4 și a 5 -a este un punct, poate pi cuprins între patru și cinci ca în formula pe care am analizat-o. În colțul opus este alt șubler numai cu 8 gradații, codificarea în X.

Acest cotor cu lumini este mai aproape de ciurul reprezentat pe discul Phaistos. Cartea Morților se referă la lumea celor negri, nevăzuți, Mictlan, echivalentă și cu cea microscopică. Desenele care reproduceau exact lucruri văzute la microscop sau în cosmos cu ocheanul prezent și în manuscrisul Voynici ca concept mic-mare, ciur, modul de judecată s-au simplificat din ce în ce mai mult ajungînd litere care mai păstrează foarte diluat informația inițială, legătura limbajului cu realitatea palpabilă. Sunt cu siguranță multe niveluri de interpretare dar cînd traducătorul nu are logică se ajunge la astfel de traduceri aberante ca cele ale scenei de mai jos:. Această scenă a fost macabru tradusă drept asasinarea pe ascuns a fratelul de cruce mezo hermano al marelui domnitor 8 Venado 8 lup, Huitzilipochtla, AA, mare domn, Vinca Turdos prin scoaterea inimii din piept, metodă generalizată în cadrul ritualurilor de sacrificii. Moarte grote a scă întradevăr. Realitate e cu totul și cu totul alta. Paloarea frunții și a nasului, alt semn important de devitalizare. Drept e să fie tradusă scena ca un asasinat? Ce ține asasinul în mînă? O altă scenă de resuscitare cardiacă cu un aparat specific este sculptată și pe un templu indian și analizată de Praveen Mohan. Dungile roșii formează și cele două Urechi specifice lui Huitzilipochtla poșta rapidă, veștile web de comerciant auto de binar ex machina, cel care dă raportul Creatorului.

Din cîte îmi vag amintesc dacă chiar vroiai să salvezi pe cineva de la ceva trebuia ca doctor să te muți cu el acasă și să-l îngrijești pînă la însănătoșirea deplină sau moartea lui sau a ta punîndu-i la dispoziție toate resursele tale economice, materiale și spirituale. De aceea în Mexic doctorii erau cîndva foarte respectați și nu pot să nu amintesc de cea mai adorabilă scenă citită de mine vreodată, aceea din cartea lui Galeano Istoria Focului cînd medicul își lua rămas-bun de la o pacientă și se oprea în diverse puncte ale sufrageriei cu fraze tip iar apoi, după ce ieșea, băga iar capul pe ușă ca s-o asigure: Doamnă, eu, familia mea și tot ceea ce am vă stau la dispoziție, vă sărut mîinile. Și eu picioarele, răspundea pacienta sfîrșită.

De speriat ce-i anima investind în criptocurrency warren buffet acei oameni să devină doctori! De fapt în legătură cu scena de mai sus ni se spune ce-i cu preotul care a asistat la moartea acestui frate de cruce al domnitorului:. Cîmpul acela galben se numește El Cerro del Senior Gordo, evident cerul domnului Budha, al nouălea cer, țara unde curge lapte și miere, raiul. Problema acestor voievodate era incapacitatea de a se alia, de a pune mai presus de interesul individual cel public, aceeași greșeală pe care au făcut-o indienii și a fost speculată la maxim de Cortez care desigur mult s-o fi mirat de mintea lor copilărească.

În situații de catastrofă națională cît de șmecher trebuie să fii ca să storci profit personal? Acest mod de gîndire a schimbat total istoria Americii dar și a Europei. Chipuri sculptate de piatră de diferite naționalități în America de Sud și India indică că se călătorea mult în jurul globului, în secret desigur, sub acoperire, hăt de mult. Asta vroiai! Înseamnă că trăim efectiv întro lume de paralele în care toate sunt răstălmăcite, ca două curente de opinii și sentimente contrare. Între ceea ce scria HMT că trebuie să facă omul cu cunoștințele date și felul cum s-au aplicat este astăzi o mare prăpastie. Inăul e cel care lipsește. Cîți doctori am mai avea azi dacă ei ar respecta vechile scrieri care transmit informația? Este de remarcat că aceste codice sunt sursa Cărții Morților, analizînd călătoria în lumea de dincolo a celor aflați în moarte clinică negri. Un mod de a traduce Cartea Morților în funcție de prioritatea noastră logică. Ideea de asasinat se justifică totuși dincolo de imaginea foarte clară a resuscitării și anume prin nerespectarea conceptului Crede și nu cerceta! Ai răbdare și meditează că toate vin la timpul lor. Nu te arunca cu capul înainte. Las că facem noi deviceuri de o mie de ori mai mișto. Circulația informației e ca circulația sîngelui, obstrucționați-o și s-a dus dracu organismul. Lasă că idioții te vor omorî pe tine în pat cînd dormi dacă le explici cum funcționează tunul. De ce mama naibii le-ai mai pus un computer în mînă? Cum ar fi trebuit să arate un utilizator de computer?

Ca unul care știe să și-l facă singur de la A la Z, sau care potențialmente in calchiun, în urma explicațiilor tale de producător căcăcios ar fi în stare să-și facă unul dacă ar avea cu ce listă foarte lungă băi idioților din domeniu! Se dezvoltă inteligența artificială în detrimentul propriei noastre inteligențe naturale de rasă gînditoare? Păi se vede peste tot în jur, bate dracului la ochi. Ce plătim la cumpărarea electronicelor? Prostia noastră. Bă și ne costă. Bă că dacă tot nu suntem în stare să producem luăm de la alții mai deștepți care îi trag și pe deștepții noștri la ei, cum dracu să nu fii mereu pe lîngă? Na China, alde care vin să muncească pe la noi. Bă, noi n-am auzit de calchiun. Suntem daci liberi. Na uca și Tehnica, nu poți cu una faci cu alta. Cine a fost atît de nemernic și antipatriot să zică că românii fură? Mă, românii nu fură. Ar trebui să încetați cu inepția asta. Avem prea mulți inventatori pe metru cub și nimeni care să le fabrice invențiile dar suntem o bună pepinieră genetică de cadre așa că vom fi ocrotiți ca specie. Dacă facem calculul real al inventatorilor rezultatul ne onorează. Totuși ceva e în neregulă la noi.

Ceea ce la alții valorează enorm la noi dăm cu piciorul că avem prea mult. În fine, astea sunt idei sci-fi, prefer să mă mențin în categoria Crede și nu cerceta. Am dat în patima cronicarilor dar am uitat să adaug Iubite Cetitoriule! Iarăși un lucru de crezut: Pierde cine are ce, cine-și permite. Temă: diferența dintre pisica blîndă și vaca blîndă.

Da Huitzili, au ajuns pe mîini bune. Examinînd aceste scrieri veți putea ghici ce urmează, veți putea ghici viitorul legile periodicității. Pare ca un vaccin cu inteligență, același lucru făceau și celor aflați în comă ca să vadă dacă mai au șanse de revenire. Era Ochiul. S-a dus la păpușile de lemn care erau așezate în primul rînd de ierarhia noastră socială, săracii, îmi închipui ce greșeli tragice a descoperit acolo și care erau acoperite cu podoabe. L-a ciupit pe primul dar ăla n-a zis nimic, n-a răspuns, n-a vorbit, nu era capabil să formuleze. Nimic, deci el conecta discurile, dua para yuga, echipara IQ-ul, încerca să pună mintea în funcțiune, s-o pornească. Să nu uităm că el vroia neapărat ADN de calitate. L-a ciupit pe al treilea care era așezat înghețat după glaciație?

Hun ca mine, căpcăun, încăpățînat, care rezistase congelării glaciare. Hunchi, unchi, moș, preot ceva. Ce este acest lucru care v-a pișcat? Nu știi ce te-a pișcat? Aic seamănu cu Ițili bițili treci la tablă! Nu știu lecția Doamne Dragă! Ce ne-a ciupit? Ce s-a întîmplat? Ce este? Cel mai bun criptograf viitoare în care să investești, repet că am citi acea legendă cu găsirea în pădure a unei nave cosmice care a început să zboare apoi s-a reîntors în același loc— sună ca Magellan, nu cumva au vrut să demonstreze că cosmosul e rotund? Cei care au rezistat au fost duși imediat la rege 9de parcă îi așteptau și știau de ei, zău! Așa și alții de care nu se știa și poate se trezeau singuri. Ce te-a ciupit, cred că îi ardea și de glume web de comerciant auto de binar ex machina asta era o formulă să vadă dacă își mai amintește ceva.